Recunoştinţă
de Florin Fînaru
(poezie dedicată memoriei d-lui Valentin Buimestriuc,
mentor ales al multor generaţii de
cavaleri ai fluierului)
Îl văd trecând cu blânda lui privire
Urcând senin şi demn vechiul Copou,
Nea Vali, dulcea noastră amintire,
În sufletu-mi răsai ca un ecou.
Tu eşti cu noi, că-n lumea asta rece
Şi-ameţitoare în torentul ei
Ne-ai învăţat valoarea ce nu trece
Cu gândul tău blajin – parfum de tei.
O lacrimă şi-acum îmi povesteşte
Cât de ales ai fost prin firea ta,
În suflet amintirea-mi zugrăveşte
Portretul tău ce-n veci îl voi păstra!
Figură blândă, aur din icoane,
Cu floarea tinereţii la rever,
În vălmăşagul de pe stadioane
Adus-ai gând înalt de cavaler!
În mintea mea revii ca şi-altădată,
În mine paşii tăi sunt încă vii,
Păzind o lege sacră ca un tată
Te văd trudind modest pentru-ai tăi fii.
Recunoştinţa ne e legământul
Ce înfloreşte-n noi lumina ta,
Blândeţea ta înaltă şi cuvântul,
Prieten drag, mereu le vom păstra!
E greu să cânt această despărţire,
Vom fi învăţăceii tăi mereu,
Drum bun, părinte blând, spre nemurire,
Să aibă-te în paza-I Dumnezeu!
