Dincolo de orizont  
                          de Florin Fînaru 
        (poezie dedicată unchiului Vasile Strungaru)

                   Câmpia nesfârşită
                   Te cheamă ca o mamă,

                   Mai veselă odată,
                   Mai tristă alteori,

                   Te cheamă în privirea-i 
                   Cu grâul de o seamă,

                   În inima ei largă 
                   Sub mantia de nori.

                   Câmpia însorită
                   Te cheamă ca un frate

                   Şi ca o dulce soră 
                   De sânge strămoşesc,

                   Iar ritmul vieţii tale 
                   În inima ei bate,

                   Tu-i înţelegi durerea 
                   Şi suflul omenesc.

                   Câmpia de mătase 
                   Te cheamă ca iubită,

                   Prin foşnetul ei tandru 
                   Şoptit pe glas de vânt,

                   În zările albastre
                   Rodind nemărginită,

                   Redându-ţi pasiunea 
                   Sădită prin cuvânt.

                   Ea te-a ales pe tine,
                   În vremea efemeră,

                   Să scrii a ei poveste
                   Cu grâne şi visări,

                   Tu, Vasea lui Strungaru, 
                   Simbol în noua eră

                   De muncă pasionată 
                   Pe galbenele mări!

                   E-o jertfă munca lumii 
                   Spre hrana ei curată,

                   E-o jertfă orice muncă,
                   Când ai ceva de spus,

                   Dar ceea ce rămâne,
                   Lucind imaculată,

                   E marea pasiune 
                   Cea fără de apus!

                   În trupul altor neamuri, 
                   Când ai plecat departe,

                   Ai înţeles mai bine 
                   Progresul pe pământ.

                   Ai revenit acasă 
                   Purtând la piept o carte,

                   A inimii ce bate
                   În românesc cuvânt!

                   Tu n-ai râvnit imperii

                   De bogăţie seacă,

           
                   Căci ai avut în suflet 
                   Al nostru scump meleag.

                   Când toate-aceste valuri

                   Nebune or să treacă
                   Simbolul tău va creşte

                   Prieten scump şi drag!