Arta simplităţii nu înseamnă superficialitate, ci arta apropierii de esenţe, pentru a le revela ţie însuţi şi oglindirilor tale în această lume, oamenilor.

vineri, 4 martie 2011

                 Nordul iubirii
                                  de Florin Fînaru

Iubito, te-am chemat
La mine aseară,
Să-ţi mângâi pe frunte
Lumina polară.

Şi focul mă-ngheaţă
Şi frigul mă arde,
Iar caii sălbateci
Aleargă în hoarde.

Lovit sunt de lună,
Selena-i majoră,
Iar Marea Liniştii
Devine sonoră.

Sălbatecul creşte,
Celulele-s pline,
Pleiade nebune
Aleargă prin vine.

Iubito, cu tine,
Prin ochiul de seară
Big Bangul iubirii
Mă dulce-nfioară.

S-aprinde o lume
Din liniştea clară,
Povestea ne-o spune
O voce solară.

Atuncea, iubito,
A fost prima seară,
Suntem două aripi
La timpul ce zboară.

Şi clar ne îndreaptă
Prin geana de seară
Spre nordul iubirii
Din steaua polară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu