Nordul iubirii
de Florin Fînaru
Iubito, te-am chemat
La mine aseară,
Să-ţi mângâi pe frunte
Lumina polară.
Şi focul mă-ngheaţă
Şi frigul mă arde,
Iar caii sălbateci
Aleargă în hoarde.
Lovit sunt de lună,
Selena-i majoră,
Iar Marea Liniştii
Devine sonoră.
Sălbatecul creşte,
Celulele-s pline,
Pleiade nebune
Aleargă prin vine.
Iubito, cu tine,
Prin ochiul de seară
Big Bangul iubirii
Mă dulce-nfioară.
S-aprinde o lume
Din liniştea clară,
Povestea ne-o spune
O voce solară.
Atuncea, iubito,
A fost prima seară,
Suntem două aripi
La timpul ce zboară.
Şi clar ne îndreaptă
Prin geana de seară
Spre nordul iubirii
Din steaua polară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu