Chemare

                                  de Florin Fînaru                           

Din înalt întunecat

Toamna îşi trimite solii,

Plâng în dansul destrămat

Picături fără orgolii.

Câteva s-au avântat

Şi s-au sinucis în taină,

Geamul plânge resemnat

Cu o curgătoare haină.

Din înaltul celălalt

Toamna visul îşi destramă

Plouă rece pe asfalt

Greul lumii iar o cheamă.