Legănat de infinit

                                          de Florin Fînaru

(poezie dedicată lui Teodor Munteanu, creaţie

iniţiată spontan de muză, ca răspuns, probabil, la

dedicaţia lui Teo pentru Florin, Iubit de fluturi)

Muza-i un copil de aur,

Nu fi trist c-a adormit

În pătuţul lui de laur

Legănat de infinit.

Vrea să ţeasă raza lunii,

S-o preschimbe-n rămurea

Ce-au s-o legene alunii

La fereastra ta de stea.

O să se trezească iară,

Te va îmbia la joc,

Iar pe la un miez de sară

Va-nflori ca un boboc.

Zâmbetu-i va da lumină

Ce va umple viaţa ta,

Iar în vocea-i cristalină

Alb de vers va răsuna.

Azi şi mâine şi poimâine

Îngerul te va veghea

Şi-ai să scoţi din vers chiar pâine,

Dar şi vin într-o ulcea.